„La capătul șoaptelor”, Mihai Cotea

O recenzie postata in minunatul blog Imaginary Coffee, un blog in care am citit multe autentice recenzii de carte. Va multumesc!
„Previzibilul este scos din discuție. Nu știi până în ultimul moment încotro se îndreaptă ficțiunea, iar suspansul creat de ineditul situației te face să arzi de nerăbdare. Personajele trăiesc biografii multiple, gravitând în jurul traumelor personale, din care încearcă se evadeze apelând fie la morală, fie la adevăr…. fie la renunțare.

Este o carte senzațională, o piesă de teatru în așteptare. Recomand!”

Imaginary Coffee

La capătul drumurilor mereu se află o șansă. O persoană de iubit, o datorie de plătit, o karmă, un alt drum de parcurs, tăcerea de după marele tumult sau o lecție. Un sâmbure de nou. (p. 76)

(https://mico89.wordpress.com/about/)

20200731_085149-1-1Am descoperit acest nou, în toată originalitatea lui, în romanul La capătul șoaptelor”, Mihai Cotea, Editura Cartea Daath, 2020. 

Subiectul este cât se poate de bizar, iar stilul în care autorul a ales să-l prezinte este absolut fabulos. Daniel, un bărbat rămas infirm în urma unui accident, tocmai se trezise din comă, după ce fusese supus unei operații de transplant de corp. Era atent îngrijit de soția sa, Elena, și de cele două surori gemene angajate, Irina și Mălina.

Straniu e și modul în care atât noi, cât și Daniel aflăm detaliile fiecărei situații la care participă acesta. Un “observator” nevăzut îi descrie, printr-o adresare directă,  fiecare reacție…

Vezi articolul original 759 de cuvinte mai mult

Am rămas ca la Teatru (volumul 1)! – o recenzie de Mihai Cotea

„Oare cum se citește o piesă de teatru? Cu ochii? Cu inima? Cu sufletul? Cu uimire? Toate acestea patru înmulțit cu patru, ca în piesa care deschide volumul de Teatru al Danielei Marin – 4×4 personaje.”

Şi aşa a citit Mihai Cotea acest prim volum al Colecţiei Teatru.

Dar înainte de a transmite linkul către blogul său pentru o lectură completă a acestei recenzii, profit de ocazie pentru a lansa o invitaţie dramaturgilor:

Colecţia Teatru vă aşteaptă!

Mulţumesc, Mihai, pentru aceste impresii sincere. Mă bucur să aflu că şi între copertele unei cărţi, teatrul rămâne teatru. Ba, încă mai şi oferă cititorului posibilitatea interpretării tuturor rolurilor, inclusiv, şi mai ales, a celui de regizor. 🙂

Viziunea personală asupra unui text dramatic, felul în care ni-l închipuim pus în scenă, nu este doar un exerciţiu de imaginaţie, ci o creaţie prin care ne dezvăluim pe noi, nouă înşine.

Recenzia: https://coltulcultural.wordpress.com/2018/06/07/am-ramas-ca-la-teatru-volumul-1/