Aventurile lui Chilli Ramirez

Inima de copil e, poate, darul cel mai valoros pe care ni-l putem oferi. Mereu mi-au fost dragi oamenii care și-au păstrat inima de copil și n-au lăsat-o să cadă, ca un dinte de lapte. Oamenii deschiși, cu acea curiozitate frumoasă și naturală, cei care încă au posibilitatea să vadă lumea cu inima și să-i asculte povețele prin glasul ei gând. Totodată, aceștia sînt și oamenii în care putem găsi mereu grăunțele de înțelepciune de care avem nevoie, pentru că-și trăiesc viața prin acel firesc al primilor ani de viață.

Colțul Cultural

Inima de copil e, poate, darul cel mai valoros pe care ni-l putem oferi. Mereu mi-au fost dragi oamenii care și-au păstrat inima de copil și n-au lăsat-o să cadă, ca un dinte de lapte. Oamenii deschiși, cu acea curiozitate frumoasă și naturală, cei care încă au posibilitatea să vadă lumea cu inima și să-i asculte povețele prin glasul ei gând. Totodată, aceștia sînt și oamenii în care putem găsi mereu grăunțele de înțelepciune de care avem nevoie, pentru că-și trăiesc viața prin acel firesc al primilor ani de viață.

Vezi articolul original 541 de cuvinte mai mult

Minte-percepţie-concept

Esenţa celor trei mari căi, a „inimii“, a „minţii“ şi a „acţiunii“, este procesul de abandonare. Acesta este activat prin intenţie şi printr-o atitudine de disponibilitate. În mod progresiv, fiecare gând, simţire, impuls, idee sau credinţă, sunt recunoscute şi apoi eliberate şi abandonate lui Dumnezeu. Fiecare dintre acestea este o iluzie, un program, un simbol şi un impediment în calea clarităţii conştienţei neobstrucţionate a Sinelui.

Fiecare concept, idee, imagine, amintire sau fantezie reprezintă produsul percepţiei. Toate aceste impedimente au etichete ce indică o tendinţă de a judeca şi o poziţionalitate (acceptabil versus inacceptabil, adevărat versus fals, dorit versus nedorit sau bun versus rău). Acestea reprezintă serii nesfârşite de înţelesuri şi nuanţe interconectate, de o infinită complexitate, pentru că dau naştere unei alte serii de poziţionalităţi interconectate, pe care apoi le propagă.

Acest nesfârşit curent al conţinutului mental este propagat dintr-o sursă de bază ce poate fi localizată şi identificată. Până ce acest nucleu dur nu este dezenergizat, funcţia sa este de a prolifera la nesfârşit informaţiile, consolidându-şi totodată sursa şi obiectivele.

Este clar că abordarea conţinutului gândirii nu va conduce decât la o confuzie şi mai mare, iar însuşi procesul de a face acest lucru va crea, în mod automat, un alt conţinut. Din fericire, mai există o soluţie pentru eliberarea de sub dominaţia eului/minţii/sinelui, şi anume identificarea mai degrabă cu contextul decât cu conţinutul. Prima iluzie ce trebuie abandonată este credinţa că există ceva precum „mintea“. La nivel experimental, putem afirma numai că ideile, gândurile, sentimentele, imaginile şi amintirile apar în conştienţă într-o progresie nesfârşită. De aceea, cuvântul „minte“ reprezintă numai un concept, asemenea cuvântului „eu“.

Fragment din Sinele: Realitate şi Subiectivitate – David R. Hawkins

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-reduceri-cartea-daath/david-r-hawkins-sinele-realitate-si-subiectivitate-cartea-daath