Ce naiba ştim noi, de fapt? – Creierul uman

Câteva lucruri uluitoare despre creierul nostru

􀁺 Creierul este de cel puţin 1000 de ori mai rapid decât cel mai rapid supercomputer din lume.

􀁺 Creierul conţine un număr de neuroni egal cu stelele din Calea Lactee – aproximativ 100 de milioane.

􀁺 Numărul de sinapse din cortexul cerebral este de 60 de trilioane.

􀁺 O bucăţică de creier de mărimea unui grăunte de nisip conţine 100.000 de neuroni şi un miliard de sinapse.

􀁺 Creierul este întotdeauna activ, el nu se opreşte şi nici măcar nu se odihneşte de-a lungul întregii noastre vieţi.

􀁺 Creierul se adaptează continuu de-a lungul vieţii.

Neuroni şi reţele neuronale

Creierul este compus din aproximativ 100 de miliarde de celule nervoase mici, numite neuroni. Fiecare neuron are între 1000 şi 10.000 de sinapse sau locuri în care se conecteză cu alţi neuroni. Aceşti neuroni folosesc conexiunile pentru a forma reţele între ei. Celulele nervoase integrate sau conectate formează ceea ce numim reţele neuronale. Un mod simplu de a ne gândi la aceasta e că fiecare reţea neuronală reprezintă un gând, o amintire, o aptitudine, o informaţie etc.

Cu toate acestea, reţelele neuronale nu sunt izolate. Dimpotrivă, ele sunt toate interconectate şi tocmai această interconectare a lor e cea care construieşte idei, amintiri şi emoţii complexe. De exemplu, reţeaua neurală pentru “măr” nu este o simplă reţea de neuroni. Este o reţea mult mai mare, ce se conectează la alte reţele precum cele pentru “roşu”, “fruct”, “rotund” etc. Această reţea neuronală este, la rândul ei, conectată de multe altele, astfel încât, atunci când vezi un măr, cortexul vizual, care şi el este conectat, acţionează respectiva reţea pentru a-ţi da imaginea unui măr.

Cu toţii avem propria noastră colecţie de experienţe şi aptitudini, reprezentate în reţelele neurale din creier. După cum comentează doctorul Joe Dispenza: “Dacă am crescut într-o familie monoparentală, dacă am copilărit împreună cu alţi copii, dacă am urmat colegiul, care au fost convingerile noastre religioase, unde şi în ce cultură trăim, dacă am fost iubiţi şi încurajaţi în copilărie sau poate abuzaţi fizic – toate acestea formează reţele neurale în creierele noastre”.

Toate aceste experienţe formează din punct de vedere neurologic ţesătura percepţiilor şi a lumii noastre, conform doctorului Dispenza, iar când primim stimuli din partea mediului înconjurător, anumite aspecte ale acestor reţele neurale se activează, generând schimbări chimice în creier.

La rândul lor, aceste schimbări chimice produc reacţii emoţionale, ne colorează percepţiile şi condiţionează răspunsurile noastre faţă de oamenii şi evenimentele care ne alcătuiesc viaţa.

Dacă facem ceva mereu şi mereu, prin simplul fapt al repetiţiei, procesul de învăţare începe să devină simplu şi, prin urmare, automat. Începe să devină familiar. Începe să devină uşor. Începe să devină natural – şi începe să devină subconştient.

Joe Dispenza